Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteţ, afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă,
 
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar încetul cu-ncetul se mai obişnuiră
Şi începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.
Uliul, cu blândeţe, le primi pe toate.
 
Le spuse că din suflet se crede norocit
Pentru vizita aceasta cu care l-au cinstit,
Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate
La dumnelor să vie,
Vizita să le-ntoarcă, dup-a sa datorie.
 
Mai adăugă însă că, dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte -
Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o păzeşte -
 
Că la orice primejdie va şti a le ajuta:
Încă din înălţime, el le va da de ştire
Când asupra-le vulpea va face năvălire.
Astă făgăduială
Nu mai lăsa-ndoială;
 
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să vrea să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară
Şi, cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul… dar se-ntoarse-ndată
 
Şi răpi o găină, pe urmă două, trei…
Pe urmă câte vrei.
 
„Ce pază este asta ? ”, striga una cu jale,
„Vorba Măriei-Tale
Era să ne păzeşti,
 
Iar nu să ne jertfeşti !„
„O ! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Şi-n ce fel m-am jurat;
Dar, când mă juram astfel, eram legat, supus…
Acum, însă, sunt slobod… şi vă vorbesc… de sus.”
 
Eu, de-aş fi fost găină,
Nu l-aş fi slobozit.
Dumnealor au făcut-o şi văd că s-au căit.
Uliii sunt cinstiţi,
Când sunt nenorociţi.
About these ads

About Liviu

Pasionat de frumos!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s