După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
                   Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
                                     Faceţi-mi loc c-amu ziu,
                                    Da’ să-mi faceţi cât de bine
                                    Să nu ptic pă oricine
                                    Ori să ptice el pă mine,
                                    Să mă facă de ruşine.
                                    Ziu cu găina-nstruţata
                                    Nănaşa de mult o-aşteptă,
                                    Tăt întină şi sustină
                                    Şi-i cu gându’ la găină.
                                    Găina-i cu coadă scurtă
                                    Nănaşa la ie să uită,
                                    Da’ găina-i ciupilită
                                    Şi cu bani trebe plătită.
                   Nuntaş:  – Găina care-i de nuntă
                                    Trebe mai bine ţânută,
                                    Tăt cu grâu din cel ales,
                                    Nu cu pleve de ovăs.
                                    Nănaşă nu asculta
                                    Ce zâce socăciţa,
                                    Găina care-i în mână
                                    O găsât-o la fântână,
                                    Perită de-o săptămână.
                 Nănaşa: –  Eu găina oi lua,
                                   Da’ mă tem că n-oi mânca.
                                   Când cu găina-i lucrat
                                   Pă mânuri nu te-ai spălat;
                                   Du-te-n vale, la fântână,
                                   Şi te spal-o săptămână!
                Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
                                   Că nu-ţi place dumitale,
                                   Că poate că n-ai parale;
                                   Da’ oi da-o la nănaş
                                   Că mi-a da şi aldămaş.
                                   Dacă-i da,  nănaş, parale,
                                   Găina-i a dumitale.
                Nănaşa: –  Socăciţă, vino-ncoace,
                                   Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
                                   Ţi-i găina hohoiată,
                                   Nici îi friptă, nici îi seartă!
                                   Da’ oi prinde-o io de guşă
                                   S-o arunc pă după uşă.
                                   Socăciţă dezgătată,
                                   Găina deloc nu-i seartă;
                                   De la casă pân la şură
                                   Tăt îi strâgi mereu din gură:
                                   Să scoată nănaşa-o sută,
                                   Că-i aduce carne multă;
                                   Nu să vede că-i de zină,
                                   Că nu-i carne pă găina,
                                   O mâncat-o socăcţta
                                   Laolaltă cu druşcuţa.
                                   Ş-o mai rămas nişte oasă,
                                   Învârtite-n poptiroaşă,
                                   Numa capu l-o lăsat,
                                   Cu clonţu-n sus rădicat
                                   Şi i-o pus ţâglare-n gură-
                                   Zină şi horeşte-n şură!
               Socăciţa: –  Zi, nănaşă, câte-i vrea,
                                   Că te aperi cu gura
                                   Dacă ţi-i goală punga.
                                   De nu au nănaşii bani
                                   Dăm găina la ţâgani,
                                   Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
                                   S-o mânânce şi neseartă.
Sau
            Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
                              Să pot sări de pe prag,
                              Să pot sări mintenaş
                              Cu găina la nănaş.
                              Faceţi-mi cărare lată,
                              Că-s cu sumna sufulcată
                              Şi cu găina-nstruţată,
                              Cu găina ce’ ciuclată,
                              Nu să dă fără de plată.
                              Uită-te, nănaşă, bine
                              Ce găina grasă zine,
                              Pregătită pentru tine.
                              Pă stinare-i cu untură
                              Şi are ţâglare-n gură.
                              Stai, nănaşă, să grăim
                              Ş-apoi să ne târguim:
                              Găina plăte tri sute
                              C-o mâncat grăunţă multe.
                              Vai, săraca nănaşa,
                              Cum să uită ca hulpea
                              Ca să-mi fure găina.
                              Vai, săracu nănaşu,
                              Cum să uită ca uliu
                              Ca să-mi apuce puiu!
                              Ca şi-a me găina nu-i,
                              Şi cu ouă, şi cu pui!
                              Tare bine mi-o ouat
                              De tăbacă la bărbat,
                              Straturile le-o scurmat;
                              Stratul cel cu busuioc
                              Şi-amu n-a scurma deloc.
                              Ie, nănaşă, dacă-i vre,
                              Găina din mâna me,
                              Că-i ţânută de doi ai
                              Cu grăunţă de mălai.
            Nuntaş: –  Găina care-i de nuntă
                              Trebe mai bine ţânută!
                              Nu cu pleve de săcară,
                              Ci cu grâu de primăvară!
          Socăciţa: –  Am ţânut-o pă costişă
                             Cu mure şi cu pomniţă,
                             Ş-asară-o sărit pă poartă
                             Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
                             Ieri o sărit pă nuiele
                             Şi astăzi îi cu mărgele.
                             Ieri o fost pă după şură,
                             Astăzi îi cu ban în gură.
                             S-o-mbătat găina me’
                             Nănaşu numa de-abde,
                             Nici nănaşu nu-i de ptiatră
                             Şi să-mbată cateodată.
           Nănaşa: –  Găina ţi-i cât o cioară
                             Şi îţi trebe bani de-o moară;
                             Găina ţi-i cât o sarcă
                             Şi iti trebe bani de-o vacă.
           Nuntaş: –  Frunză verde, ruptă-n tri
                             Nu-i mândru a să sfădi
                             Într-o casă cu mnirii,
                             Nu-i mândru a să certa
                             La o nuntă c-aiasta.
         Socăciţa: –  Nănaşu m-a săruta
                             Şi găina-a căpăta,
                             Nănaşa mi-a da o sută
                             Să n-o spun cum să sărută,
                             Să n-o spun nănaşului
                             Cum dă gura mândrului.
          Nănaşa: –   Socăciţă lăudată,
                             Găina ta nu ţi-i seartă,
                             Nici îi seartă, nici undată
                             O poţi da fără de plată;
                             Nici îi seartă, nici călită
                             O poţi da şi neplătită.
         Mireasa: –   Socăciţă hirluită,
                             Găina nu-i pârjolită,
                            Găina nu-i friptă bine
                             Şi te-o făcut de ruşine.
          Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
                             Nu mi-i friptă gaina,
                             Mi-i friptă pă jumătate
                             N-am avut lemne uscate,
                             Ca-s pădurile departe;
                             N-am avut lemne pălite
                             Că pădurile-s oprite,
                             Şi-n pădure sunt ardăi
                             Şi să dau după femei;
                             Şi după mine s-o dat,
                             C-o ştiut că n-am bărbat.
                             Fă bine, nşnasă, ie
                             Gaina din mâna me!
         Nănaşul: –   Nu te-atâta lăuda
                             Că găina nu-i a ta,
                             C-am adus-o eu de-acasă
                             Să mi-o pui aici pă masă.
         Socăciţa: –  Nănăşucă, de n-ai lei
                             Oi da-o pă la femei,
                             Nănaşule, de n-ai sute
                             Oi da-o pă la mai multe;
                             Nănăşucă, te gânde
                             Şi găina o-mpărţă
                             O-mpărţă cum ţi-i voia,
                             Pă nime nu supăra.
           Nănaşa: –  Clonţu-i a ţiganului,
                              Aripa-i a mnirelui,
                              Coada-i a nănaşului.
           Nuntaş: –   La mnireasă ce să zine?
          Nănaşa: –   Ştie mnirele mai bine,
                             Că-i mai lotru decât mine.
           Nuntaş: –   Nănaşă, nu te greşi,
                             Fă parte şi la socrii,
                             Nu uita nici socăciţa
                             Că tata şi-o ars sumniţa
                             Până ce-o fript găinuţa.
         Nănaşa: –    La socru şi soacră mare
                             Untura de pă stinare,
                             Cioantele la socăcită,
                             Că i-or trebui la iţă.”

Sursa: Obiceiuri populare

About Liviu

Pasionat de frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s