Daca ajutorul financiar acordat de guvern se opreste, sistemul bancar se prabuseste. Acesta este argumentul suprem invocat de bancheri, cand se pune problema incetarii ajutorului de la stat. Guvernele trebuie sa nationalizeze profiturile pe care bancile le-au acumulat cu banii contribuabililor, de cand a izbucnit criza financiara, precizeaza analistii citati de Huffington Post.
In opinia specialistilor in finante, nationalizarea profitului ar fio „pedeapsa” adecvata pentru anii de speculatii nesabuite si creditari masive care au condus lumea la un pas de colaps.

Urmatoare miscare inteligenta pe care guvernele ar trebui s-o faca ar fi crearea unor instrumente de reglementare care sa impiedice „renasterea lacomiei”.

Exemplul dat de lumea musulmana nu trebuie ignorat, spun analistii.

Sistemul bancar islamic are reglementari stricte privind speculatiile si ratele dobanzii.

Este clar pentru intreaga lume ca secolul XXI va aduce penurie de produse alimentare, iar razboaiele se vor naste din cauza accesului dificil la apa si cereale in unele natiuni.

Cu toate acestea, speculatiile cu privire la resursele vitale nu au incetat.

Oamenii din tarile aflate in curs de dezvoltare sunt victimele fluctuatiilor de preturi generate din birourile traderilor, aflati in cealalta parte a lumii.

De ce nu se revolta oamenii impotriva sistemului?

Pentru ca au fost invatati ca astfel de investitii iesite din comun sunt o caracteristica a pietei libere.

Mecanismul din spatele redistribuirii banilor nu este nici pe departe supravietuirea celor mai bune idei, asa cum spun sustinatorii pietei libere.

Activele toxice continua sa fie transmise inainte si inapoi in randul marilor jucatori. Oricine detine acele active atunci cand „muzica se opreste”, pierde.

Analistii atrag atentia asupra faptului ca bancile nu pot nega faptul ca au stiut care sunt riscurile, de fiecare data cand au cumparat astfel de active.

Apetitul pentru pariuri si convingerea ca statul le-ar putea salva de la cel mai rau scenariu au reprezentat „cecurile in alb” pe care institutiile financiare le-au semnat cu nepasare.

Oamenii credeau ca investitiile pe termen lung – asigurarile de viata, fondurile de pensii, economiile- sunt in siguranta, in sanul bancilor. De fapt,spun analistii, acei bani au fost folositi pentru ca maretul “cazinou financiar” sa ramana in viata.

O alta eroare a capitalismului financiar pe care analistii o puncteaza este notiunea de „piete”, un termen generic incropit pentru a-i proteja pe oamenii care se afla de fapt in spatele deciziilor care afecteaza aceste piete.

Cand pietele sunt in criza, investitorii se tem ca speculatiilor lor nu vor avea rezultatul scontat. Se tem ca sistemul s-ar putea prabusi.

Pietele se tem ca sistemul ar putea intra in colaps. Fraza celebra „prea mare pentru a esua” este un alt mit al industriei financiare care a dus la situatii tulburi.

Sistemul este prea complex, prea fragil si mult prea intortocheat pentru a putea exclude o prabusire brusca si un efect de domino.

O criza poate reduce decenii de progres la o gramada de „moloz” economic.

Potrivit analistilor internationali, nu conteaza cat de radicale sunt taierile cheltuielilor bugetare in Grecia, intrucat tara va fi impovarata cu datorii zeci de ani.

O situatie similara se poate naste chiar si in SUA si in alte tari din zona euro.

Sarcina cea mai importanta in acest moment este de a sparge nucleul care a sustinut sectorul financiar in tot acest timp.

Politicienii trebuie sa reinventeze leadership-ul financiar.

Bancherii nu mai trebuie tolerati in momentul in care trag parghiile financiare pentru a iesi in avantaj.

Potrivit analistilor citati de Huffington Post, capitalismul financiar trebuie sa se reinventeze.

Sau, sa indreptam putin privirea catre islam. (sursa pasajului urmator aici)

Islamul – izvor de drept în domeniul bancar

Principiul de bază al sistemului bancar islamic este interzicerea cametei − RIBA. Acest cuvânt − riba provine din limba arabă de la verbul raba (la timpul trecut) şi yerbuu (la timpul prezent) şi are înţelesul de ziyaade, care înseamnă excedent, surplus, exces, camătă.
Islamul le interzice musulmanilor să accepte camătă şi să dea camătă, indiferent de scopul pentru care a fost solicitat împrumutul şi indiferent de mărimea cametei percepute.
În Islam camăta este interzisă sub toate formele sale. Această interzicere este strictă şi absolută.
Interzicerea cametei este menţionată în patru capitole distincte din Coran şi în Sunna (tradiţia profetică), după cum urmează, fiind ştiut faptul că Sfântul Coran şi Sunna reprezintă cele două surse de bază ale legii islamice.Interzicerea cametei –
principiu de bază al sistemului bancar islamicÎn cele ce urmează sunt prezentate cele patru capitole din Coran, capitole din care reiese clar că Allah Preaînaltul a interzis camăta:
1.    SURA AL-BAQARA: 275 – 280
„Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi]decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan [Diavol] şi această [pedeapsă] pentru că ei zic: «Şi negustoria e ca şi camăta», în vreme ce Allah a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte şi lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic.”
Din acest verset reiese faptul că Allah îl va reînvia în Ziua de Apoi pe cel care mănâncă din camătă (cel care ia camătă, cel care dă camătă sau cel care lucrează cu camătă, cel care este implicat în operaţiile desfăşurate pe bază de camătă), sub forma unui nebun, ţicnit, îndrăcit, drept pedeapsă şi umilire. Dorinţa de a strânge cât mai multă avere, goana după avere în această viaţă trecătoare îl provoacă într-atât de mult, încât el ajunge să se asemene prin reacţiile sale cu un nebun.

De asemenea, Allah face o distincţie clară între negoţ şi camătă. Câştigul obţinut din negoţ nu este acelaşi cu cel obţinut din camătă.
În finalul versetului, Allah le vesteşte iertarea acelora care, atunci când le vine povaţă de la Domnul lor, se opresc de la ceea ce El a considerat oprit, dar cei care continuă şi nu se supun poruncii lui Allah vor fi pedepsiţi cu Focul şi în el vor rămâne veşnic:
„Allah lipseşte camăta [de câştig] şi îl face să crească pe cel din milostenie.” (Sura Al-Baqara: 276).
Acest verset scoate în evidenţă faptul că această camătă face ca averea omului să fie lipsită de binecuvântarea lui Allah, în timp ce Allah face să sporească averea şi răsplata celui care oferă milostenie.
„O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteţi credincioşi! Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri [mai puţin camăta]. Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi!” (Sura Al-Baqara: 278 – 279).
În acest verset, Allah îi îndeamnă pe credincioşi să se lipsească de camătă.
Islamul a barat drumul celor care încearcă să valorifice banii prin împrumutarea cu camătă, interzicând camăta, oricât de mică sau de mare ar fi ea, şi i-a condamnat pe evreii care luau camătă, cu toate că aceasta le fusese interzisă. Allah îi avertizează pe oameni şi le vesteşte război, din partea Lui şi a Trimisului Său, acelora care nu renunţă la camătă.
„Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi!” (Sura Al-Baqara: 280).
Allah Preaînaltul îi învaţă şi îi sfătuieşte pe oameni cum să se comporte. Dacă debitorul este în jenă financiară, creditorul trebuie să aştepte până când va dispune de banii necesari, dar şi mai potrivit este să-l scutească de restituirea datoriei.

2. SURA ’AL ’IMRAN: 130
„O, voi cei care credeţi! Nu luaţi camătă înmulţită. Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!”

3. SURA AN-NISA’: 29; 161
„O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ [legal], cu bună învoiala voastră!”;
„…Şi din pricina luării de către ei a cametei – măcar că le-a fost oprită; şi din pricina mâncării de către ei pe nedrept a averii oamenilor. Şi le-am pregătit celor necredincioşi dintre ei pedeapsă dureroasă.”

Allah Preaînaltul a interzis camăta, dar a îngăduit valorificarea bunurilor prin comerţ.

4. SURA AR-RUM: 39
„Ceea ce voi daţi cu camătă pentru ca să se mărească pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, însă aceia care oferă Dania [Az-Zakat], dorind îndurarea lui Allah, aceia vor avea îndoit.”
De asemenea, Allah Preaînaltul interzice camăta în aceste versete. Îmbogăţirea pe seama averii altora prin perceperea cametei este considerată ca fiind un lucru greşit.
Într-un hadis (relatare), profetul Muhammed (saaws) a spus: „Allah l-a blestemat pe cel care primeşte camăta, pe cel care o dă, pe cei doi martori şi pe cel care o însemnează în scris, spunând că ei toţi sunt la fel de vinovaţi.”
Profetul Muhammed (saaws) a declarat război împotriva cametei şi a cămătarilor, subliniind pericolul pe care ei îl reprezintă pentru societate: „Dacă se ivesc camăta şi preacurvia într-o cetate, înseamnă că asupra neamului ei s-a abătut pedeapsa lui Allah”.

De asemenea, trebuie menţionat că interzicerea cametei poate fi întâlnită şi în scripturile anterioare Coranului, atât în Vechiul Testament (Tora), cât şi în Noul Testament (Evanghelia).
În Vechiul Testament (Exodul: 22:25) se spune: „De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă!”
Din păcate, sensul Vechiului Testament a fost deformat, prin expresia „fratelui tău” avându-se în vedere numai iudeul, aşa cum se poate vedea în Deuteronom (23: 20): „Celui de alt neam să-i dai cu camătă, iar fratelui tău să nu-i dai cu camătă!”
Atitudinea evreilor faţă de camătă nu poate fi trecută cu vederea.
„Oferirea unui împrumut fără dobândă unui evreu este socotită o faptă bună, dar, în cazul în care cel care primeşte împrumutul nu este evreu, atunci perceperea unei dobânzi cât mai mari cu putinţă devine obligatorie.”
„În Cartea educaţiei, una dintre cele mai răspândite cărţi în Israel, se spune: «Ni se porunceşte să luăm dobândă de la neevrei atunci când le împrumutăm bani şi nu trebuie să-i împrumutăm fără dobândă. Explicaţia acestei obligaţii religioase este că noi nu trebuie să facem nicio faptă de îndurare decât în favoarea acelora care Îl cunosc pe Dumnezeu şi Îl adoră pe El. Răsplata Domnului, când nu împlinim îndurarea faţă de alţii, este egală cu răsplata Lui când o împlinim faţă de fiii neamului.”
În paragraful de mai sus e evidentă interzicerea cametei între evrei; perceperea ei la împrumutarea altora (care nu sunt evrei) devine însă oligatorie. Evreii ştiu că Dumnezeu a interzis camăta şi că perceperea ei este un păcat, dar de ce nu aplică această poruncă divină şi în relaţia cu ceilalţi oameni??? Raţiunea umană nu poate concepe ca Dumnezeu, Care este Cel Mai Drept, să le fi impus evreilor să fie îndurători doar între ei şi să-i nedreptăţească în acelaşi timp pe ceilalţi oameni.
Interzicerea cametei se întâlneşte şi la creştini. În Evanghelia lui Luca (6: 35) se relatează: „Şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă!”
Explicaţia interzicerii cametei în Islam

Când a insistat asupra interzicerii cametei, Islamul a avut în vedere interesele morale, sociale şi economice ale oamenilor.
Teologii musulmani au oferit explicaţii rezonabile în legătură cu interzicerea cametei, temeinicia lor fiind confirmată de studiile moderne. Ne limităm la menţionarea explicaţiei lui Ar-Razi din Comentariu:
1. În primul rând, camăta presupune luarea unor bani de la oameni fără a oferi ceva în schimb, iar banii oamenilor sunt destinaţi nevoilor lor şi ei sunt inviolabili, după cum se relatează şi într-un hadis: „Oprirea de la banii omului este asemenea opririi de la sângele său.” Camăta presupune încasarea unei sume de bani, în plus faţă de suma împrumutată. Ea reprezintă un câştig pentru care nu s-a depus efort.
2. În al doilea rând, bizuirea pe camătă îi împiedică pe oameni de la muncă; ei nu mai muncesc pentru a obţine câştiguri. Cel care posedă o anumită sumă de bani constată că poate obţine mai mulţi bani prin intermediul unui contract cu camătă şi astfel nu se va mai strădui să dobândească prin muncă banii necesari traiului, nu va mai fi dispus să suporte greutăţile muncii, negoţului şi îndeletnicirilor dificile, ceea ce va duce la întreruperea activităţii vizând crearea de bunuri. Dar se ştie că cele necesare oamenilor se dobândesc prin comerţ, prin practicarea unor meserii şi activităţi industriale şi din imobile. (Fără îndoială că această explicaţie este acceptabilă din punct de vedere teoretic).
3. În al treilea rând, camăta conduce la încetarea binefacerii, întrajutorării între oameni prin intermediul împrumutului, căci dacă nu există camătă, oamenii sunt mulţumiţi să-şi împrumute bani unii altora, pe când în condiţiile cametei nevoia îl obligă pe cel care se află într-o situaţie dificilă să împrumute o sumă de bani, iar apoi să o restituie (chiar şi) dublu, iar acest lucru duce la încetarea binefacerii. (Aceasta este o învăţătură pentru musulman sub aspect moral).
4. În al patrulea rând, în majoritatea cazurilor, cel care împrumută este cel bogat, iar acela care cere împrumut este un om sărac; încheierea unui contract cu camătă îi dă posibilitatea celui bogat de a lua în plus de la cel sărac, iar acest lucru nu se cuvine. (Aceasta este o explicaţie din perspectivă socială).
Aceasta înseamnă că prin camătă cel slab este stors în interesul celui puternic, iar rezultatul final este că cel bogat îşi sporeşte bogăţia pe seama sărăcirii şi mai accentuate a celui slab, ceea ce conduce la creşterea bogăţiei unei pături a societăţii pe seama uneia sau mai multor altor pături sociale; de asemenea, camăta generează invidie, atrage după sine focul luptei dintre diferitele pături ale societăţii, revoltele extremiste şi principiile distrugătoare. Istoria mai nouă a confirmat primejdia cametei şi a cămătarilor pentru politică, guvernare, securitatea naţională şi internaţională.
Adevărul este că musulmanii nu au nevoie de dovezi pentru a accepta interzicerea cametei. Nicio explicaţie umană nu este necesară pentru a accepta o poruncă divină. Cu toţii suntem conştienţi că raţiunea omului este limitată, omul este supus greşelii, în timp ce numai Dumnezeu este Atoateştiutor, Înţelept, El este Cel Perfect. Aici este vorba numai de credinţă (iman).

Cel care dă camătă şi cel care o înregistrează
Beneficiarul cametei este creditorul, stăpânul banilor pe care îi dă persoanei care cere împrumut, persoană care îi restituie cu dobândă, sporind astfel suma împrumutată.
Creditorul este blestemat atât de Allah, cât şi de către oameni, dar Islamul nu a limitat vina doar la cel care primeşte camătă, ci i-a făcut părtaşi cu el la păcat şi pe cel care ia împrumut şi dă dobândă, pe cel care scrie contractul de camătă şi pe cei doi martori, aşa cum reiese dintr-o relatare a profetului Muhammed (saaws) menţionată mai sus.
Dacă cel care acceptă să dea camătă este constrâns de o nevoie presantă la acest lucru, în acest caz păcatul îi revine numai celui care ia camătă (sau dobândă):
1. Cu condiţia să existe o nevoie reală şi nu dorinţa de a-şi spori bunurile sau obiectele de lux. Nevoia înseamnă lucrul de care omul nu se poate lipsi, pentru că altfel s-ar expune la pieire; de exemplu: hrana, veşmintele care-l protejează şi medicamentele fără de care nu poate trăi.
2. Suma trebuie să se limiteze doar la atât cât să acopere nevoia, fără nimic în plus.
3. Cel care cere împrumut trebuie să epuizeze toate celelalte mijloace care l-ar putea ajuta să iasă din dificultatea în care se află, iar fraţii săi musulmani au obligaţia să-l ajute pentru a reuşi acest lucru. Doar dacă nu găseşte un alt mijloc pentru aceasta, are voie să recurgă la împrumutul cu camătă, căci Allah este Iertător şi Îndurător.
4. Să recurgă la această soluţie dispreţuind-o şi sperând ca Allah să-i deschidă o cale bună şi permisă.
Ceea ce este important de reţinut este faptul că musulmanul nu recurge la o datorie decât în caz de nevoie acută, iar atunci când recurge la ea, nu-l părăseşte nicio clipă dorinţa de a o achita. Într-un hadis se relatează: „Pentru acela care a împrumutat bani de la oameni cu gândul să-i dea înapoi, (banii) vor fi daţi înapoi de către Allah (pentru el), însă acela care i-a luat cu gândul de a provoca ruină va fi ruinat de Allah”.

About Liviu

Pasionat de frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s