E vineri. Ora 16. Suna clopotelul si… ca niciodata, „rup” usa de la servici direct catre tramvai.

Ignorand mirosurile umane apasatoare, ma las prada gandurilor si pasilor. Nu ma opresc bine in statie si apare un cazan numit tramvai. Ma urc impreuna cu gloata si ma lovesc de duhoarea ce pusese stapanire pe tramvai. Ma indrept spre burduful sectionat al tramvaiului sa-mi revendic o gura de aer, si ma postez in picioare. Raman tintuit pana la capatul liniei. Cobor, un pic anesteziat, parca, si-mi arunc privirile plictisite spre un microbuz. „Asta e!” exclam in gand.

Dupa inca o ora si jumatate de mers cu un alt cazan de sardine, ajung pe meleagurile taranesti. Ma arunc din microbuz, bucuros si inviorat de aerul linistitor al satului si o iau la pas, prin namolul pana la glezna, spre casuta mea.

De-o parte si de alta a drumului strajuieste inca zapada troienita, amintindu-mi de zilele albe ale lui februarie.

Cum trece timpul! exclam printre gandurile mele.

Usurat ca am ajuns, dupa ce imi pun echipamentul „made by country” ma duc sa vad ce fac gainusele, si sa le supun unei mici sedinte foto, caci asa am promis prietenilor mei.

Va las cu drag in compania lor!

Această prezentare necesită JavaScript.

About Liviu

Pasionat de frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s