Dupa o saptamana de cosmar (de parca ar fi fost altfel de 5 ani incoace), imi iau gandurile cu mine si „zbor” catre casuta de la tara. E singurul loc unde e liniste: nu trebuie sa suport „miresmele” mijloacelor de transport in comun zilnic, nu aud claxoanele nevrozatilor din trafic, nu aud posturi de radio pline de „manele” care se doreste a fi muzica sau de stiri politice (de 5 ani nu se mai face politica, ci se practica furtul national), nu mai aud barfe si mizerii numite dialoguri sociale, nu mai aud nimic din toate acestea.

„Inot” prin pamantul inecat de apa zapezilor ce se topesc pe strada mea si ajung pe teritoriul meu. Arunc o privire in gradina si ma intreb cand se topesc resturile de troiene, caci nu stiu ce sa fac! Ma imbrac in costumul traditonal de muncitor taranist si ma apuc sa tai pomii, trandafirii (mai putin doi care raman ingropati, inca, in zapada) si apoi ii stropesc cu fungicid (piatra vanata pentru pomi, traditionala piatra-vanata sau sulfatul de cupru, caci, in comert nu o mai gasim, fiind interzisa de U.E., ca si multe alte aberatii care se suprapun si incalca traditiile noastre).

Se lasa incet seara peste ulitele satului si, dupa o zi de gradinarit, ma apuc sa strang ustensilele. Nici nu termin bine si ma striga vecinul, putin cam precipitat: „Mai ai vreun cocos? Pastreaza-mi si mie unul! Te rog, nu am bani acum, dar ma achit eu!…”. Ii deschid poarta si-l poftesc in curte: „Mai am doar 4 herminati deschisi; hai cu mine sa-ti alegi unul…”

Ma indrept catre cotete (i-am tinut toata ziua inchisi, caci doar am stropit pomii) si il intreb: „Pe care-l vrei? Du-te si prinde-l!”.

Se uita lung la mine, apoi la cocos si-mi spune: „Acum? Pai nu am bani!”

Il imping in cotet si ii spun: „Nu vreau bani de la tine, imi dai porumb (stiam ca are porumb bun, romanesc si crescut natural)!”

Se uita iar la mine si imi spune: „Bem o bere?”.

Dau din cap afirmativ: „Dau drumul putin la gaini si stam afara, la o tigara!”

Zis si facut! Aduce berea, ne asezam pe langa gaini in curte si depanam de-ale noastre, in timp ce golim sticlele si ardem tigarile…

Vine seara si vecinul meu, bucuros, isi ia cocosul la brat, imi strange mana puternic si iese din curte in lumina amurgului… apune soarele! Ce liniste!

Intru in casa si pana intra gainusele in cotete, aprind televizorul si-l vad pe BASESCU  – COSMARUL VIETII MELE!. Butonez si vad Udrea – alta curva, Ponta, Antonescu…. ih, politica… Il sting si ies in curte. Imi aprind o tigara… Ce liniste e!

Această prezentare necesită JavaScript.

About Liviu

Pasionat de frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s