Inventar de vara

Nu am mai postat de un an, cred, asa ca va spun salutare!

Nu ma intrebati de ce, cred ca o mare lene de a scrie am avut, nu ca acum am cine stie ce elan.  Ma plimbam prin gradina si mi-am amintit ca, de fapt, habar nu am cati pui am anul acesta, mai ales ca timpul meu liber a fost acaparat in ultimul an de furtuna evenimentelor sociale si profesionale ale job-ului. Grav, dupa parerea mea, pentru ca timpul meu liber insemna evadarea gandurilor mele prin paginile unei carti, incantarea cu o piesa buna de teatru, o picatura de vopsea aruncata pe panza uitata in colt de pod… Astea-s vremurile si ma gandeam aseara, privind in jurul meu multimea oamenilor ce gonea catre cine stie ce film la multiplex: cocalari si pitipoance.

M-am intors acasa, usor obosit de lumea din oras, si, plictisit si toropit de lene, dau drumul la o parte din gainuse si ma tolanesc in iarba, cu aparatul foto rezemat de umar. Apoi, fara sa imi dau seama, ma trezesc inventariind puii:

Această prezentare necesită JavaScript.

Incep sa ma uit mai atent la gainuse si cocosi… am spus cocosi… incep sa numar…hm!

Cam multi… Asa ca m-am hotarat sa-i pun in vanzare, nu pe toti, ci doar cativa… Ma suna vecinul…

Dupa juma de ora apare si vecinul cu doi saci de porumb, ii lasa la usa garajului si arata cu degetul spre gasca de potarnichii: „Imi dai cocoselul ala si-ti las sacii astia cu porumb!”.  „Bine, e ok!” – ii spun – „hai sa dam o bere pe gat!”.

Vine seara, vecinul pleaca si iata-ma aruncand cu cateva poze pe blog, inclusiv ci ceea ce am de vandut:

Această prezentare necesită JavaScript.

Sa aveti o saptamana cat mai buna!

Cu drag,

Liviu

Brahma albastru

Cocosul prezinta un albastru uniform, fara borduri, cu o coada bine colorata. Capul, penele atarnande si aripile de un albastru inchis pana la negru matasos. Se permite ceva alb in penele de dedesupt.

Culoarea ciocului galbena pana la pergament inchis.

Culoarea picioarelor galbena.

Gaina: albastru mediu, uniform, se permite o usoara bordura.

Penajul de la cap si gat mai inchis decat al carcasei.

Idem la cioc si picioare.

Defecte majore: culoare albastru-mucegau sau tip funingine, albastru prea patat; alb la coada cocosilor tineri; penaj maro la gat.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Brahma negru

Prezinta negru profund cu luciu verzui; de dorit un alb nevizibil la penele de dedesupt ale cocosului.

Culoarea ciocului galbena pana la pergament inchis.

Culoarea picioarelor galbena; se permite in special la gaina, o nuanta verzuie.

Defecte majore: culoarea mata; pene rosii atarnande; un alb vizibil din exterior.

Această prezentare necesită JavaScript.

Brahma cu benzi de culoarea potarnichii (potarnichiu pe negru)

In cadrul acestei categorii avem deosebiri semnificative intre cocos si gaina.

Cocosul: cap maro-auriu.

Penele la gat si la sa sunt aurii cu linii negre desenate pe tija, intrerupte cu auriu in partea de sus a penei de-a lungul tecii pe ambele parti.

Penajul pieptului, burtii, pulpelor si picioarelor este negru cu borduri maro subtiri, se permite si negru curat.

Spatele, umerii si penele ce acopera aripile sunt maro-aurii. Penele mai mari de pe traversele aripilor sunt negre, se permite o bordura maro. Bratele aripilor sunt negre pe interior, pe exterior maro, formand triunghiul de aripi. Varfurile aripilor negre cu bordura exterioara maro.

Coada neagra cu luciu verde, se permite o bordura maro la penajul ce acopera coada. Penajul dedesupt cu tenta usor gri.

Gaina: cap auriu.

Penajul de pe gat auriu saturat cu desen de dungi negre multiple, asemanator celui de pe corp, cu bordura-ornament lata, aurie.

Penajul carcasei maro-auriu cu benzi multiple, negre, ce urmeaza forma penelor si cu teaca de culoare inchisa.

Penajul de pe pulpe si picioare sa fie cat mai clar desenat.

Bratele aripilor sunt negre pe interior, pe exterior cu un desen in benzi. Varfurile aripilor sunt negre cu bordura impestritata cu maro.

Coada neagra, penajul ce acopera coada trebuie sa indice un desen, pe cat posibil. Penajul dedesupt usor spre gri.

Defecte majore:

Cocos: dunga tijei este neintrerupta, patrunsa sau lipseste; bordura prea batuta pe pipt, burta sau pulpe; triunghi negru format de aripi.

Gaina: desen simplu, neintrerupt sau patruns la gat; desen neclar sau ca „muschiul”; colorit de baza lutos prea deschis sau prea roscat.

Stuf la ambele sexe.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Brahma columbia-negru (columbia pe negru)

Cocosul si gaina au un desen aproape identic.

Capul este de un galben curat.

Penajul pe gat cu linii late, de un negru profund cu luciu verde, desenate pe tija si cu bordura galbena.

Penele spatelui superior au stropii negrii.

Saua cocosului indica linii negre desenate pe tija. Saua gainii este mereu de un galben curat.

Coada cocosului este de un negru curat, cu luciu verde, semilunile secundare au o bordura galbena. Coada gainii este neagra, se permite o bordura galbena la penele mari ce acopera coada, penele mici ce acopera coada au o bordura galbena.

Varfurile aripilor sunt negre cu bordura exterioara galbena. Bratele aripilor sunt negre pe interior, galbene pe exterior, astfel incat aripa adunata pare sa fie galbena.

Penajul de pe picioare este galben cu desen negru la papuci. Restul penajului este de un galben curat. Penajul aripilor cocosului are un colorit mai saturat. Penajul dedesupt are o tenta usoara spre gri.

Defecte majore:

Penajul de sus este prea deschis la culoare, puternic patat sau puternic roscat; orice colorit negru in locuri neprevazute pentru acesta; desen puternic strapuns la gat; triunghi maroniu al aripilor; luciu violet la coada cocosului; stuf.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Brahma columbia alb-negru (herminat deschis)

In aceasta categorie, cocosul si gaina au un desen aproape identic.

Capul este alb curat.

Penajul pe gat cu linii late, de un negru profund cu luciu verde, desenate pe tija si cu bordura alba.

Penele spatelui superior au stropi negrii.

Saua cocosului indica linii negre desenate pe tija. Cea a gainii este mereu de un alb curat.

Coada cocosului este de un negru curat, cu luciu verde, semilunile secundare avand o bordura alba. Coada gainii este neagra; se permite o bordura alba la penele mari ce acopera coada; penele mici ce acopera coada au o bordura alba.

Varfurile aripilor sunt negre cu bordura exterioara alba. Bratele aripilor sunt negre pe interior, albe pe exterior, astfel incat aripa adunata pare sa fie alba.

Penajul de pe picioare este alb cu desen negru la papuci. Restul penajului este de un alb curat. Penajul dedesupt este usor gri.

Defecte majore: colorit galben la penajul de sus; orice colorit negru in locuri neprevazute pentru acesta; desen puternic strapuns la gat; luciu violet la coada; mult alb la penele de carma.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Noutati ale standardului german

In ultima editie a standardului german (Deutscher Rassegeflugel – Standard) brahma pastreaza descrierile anterioare, dupa cum urmeaza:

Origine: Galinacee uriasa de origine asiatic-americana; importata in jurul anului 1850.

Impresie generala: O infatisare plina de putere, cauzata de marimea extraordinara si de formarea masiva a corpului foarte lat, asezat nu foarte adanc, cu un penaj amplu, chiar si pe picioare, precum si datorita tinutei provocatoare si privirii indraznete.

Caracterisiticile cocosului de rasa:

1. Corp: lat; adanc, insa intins; purtat pe orizontala.

2. Gat: lungime medie; umflat in pene incepand cu partea din spate a capului, bine indoit spre spate.

3. Spate: porneste din umerii foarte lati, bine rotunjiti, pe aceeasi latime, cu o sa cu pene bogate si creste in directia cozii.

4. Umeri: lati, bine rotunjiti.

5. Aripi: scurte, puternice, stranse pe corp; aripile sunt acoperite de sa.

6. Sa: plina si cu pene stufoase.

7. Coada: scurta, insa mai lunga ca la Cochin; semilunile bine formate se desfac in sus, usor deschise cu penaj lateral amplu. Bolta superioara a semilunilor principale constituie punctul cel mai sus al liniei spate-coada, usor arcuite.

8. Piept: lat, plin si rotund.

9. Burta: lata si plina datorita penajului bogat in fulgi.

10. Cap: mic, lat, puternic arcuit, cu crestet lat, asezat peste ochi; detasat bine si clar in ceafa.

11. Fata: penaj putin sau deloc; rosie.

12. Creasta: creasta in forma de mazare; mica; asezata fix; in trei randuri fara spini; se prefera sa fie mai putin dezvoltata.

13. Barbita: mica; bine rotunjita si cu pielea fina; gatlejul umplut cu o piele (salba) trebuie sa iasa intre cei doi lobi.

14. Ureche: lunguiata; cu piele fina, rosie.

15. Ochi: adanci cu sprancene iesite in evidenta; rosii-portocalii.

16. Cioc: scurt; puternic; galben; dar de cele mai multe ori de culoare inchisa la varf si la coama; culoarea este in functie de specie.

17. Picioare: cu oase puternice; galben saturat; cu penaj amplu.

18. Pulpe: mai lungi decat media; penaj amplu, cu puf moale; in forma rasfranta (cu guler).

19. Degete: degetele mijlocii si cele exterioare acoperite cu pene lungi, tari (papuci).

20. Penaj: foarte moale si foarte pufos.

Caraceristicile gainii de rasa:

Pare mai indesata si unitara datorita pozitiei ei joase, gatului mai scurt si pieptului adanc atarnat; penajele de pe sa si din spatele pulpelor sunt mai stufoase decat la cocos; punctul cel mai sus al liniei spate-coada il constituie varfurile penelor mari ce acopera coada, deci nu este vorba de o crupa de Cochin.

Defecte majore privind caracteristicile de rasa:

Marime insuficienta; pozitie prea joasa; piept ingust; lipsa penajului la degetele mijlocii; ureche alba.

In ceea ce priveste coloritul care categoriseste brahma, initial, standardul german recunostea doar columbia, potarnichiu, albastru si negru. In 2003 se introduce si brahma cu benzi albastru-argintii si spate portocaliu.

Asadar, conform standardului german, columbia se imparte in:

1. Columbia alb-negru (la noi herminat deschis):

2. Columbia galben-negru (la noi columbia pe negru):

3. Columbia galben-albastru (la noi columbia pe albastru)

4. Cu benzi negre pe fond de potarnichiu (la noi potarnichiu pe negru):

 5. Cu benzi albastre pe fond de potarnichiu (la noi potarnichiu pe albastru)

6. Cu benzi albastr-argintii si spate portocaliu, standardizat in 2003:

 7. Negru:

9. Albastru:

Spre deosebire de standardul german, cel american adauga anul acesta o incrucisare intre brahma si wyandotte foarte frumoasa, dar nereusita din punctul de vedere al germanilor:

Se stie ca, in conformitate cu conditiile de standardizare german, orice incrucisare trebuie sa prezinte stabilitate in generatiile urmatoare, cel american fiind mai permisiv. Incrucisarea sus amintita mai prezinta „alunecari” de la caracteristicile brahma (creasta mare cateodata, penaj putin la picioare, cateodata deloc pe degetul din mijloc), ceea ce este inacceptabil pentru standardul german.

Asadar, in postarile urmatoare, o sa ma rezum doar la categoriile pe care m-am axat: columbia alb-negru sau herminat deschis, columbia galben-negru sau columbia pe negru, potarnichiu pe negru, albastru si negru, categorii standardizate de catre germani; dar si cu herminatul inchis, categorie in curs de standardizare in Germania.

Tot de-ale noastre

Dupa ce am facut o rapida actualizare a barfelor politice si economice, am constatat ca e prea mult zgomot si praf pentru lucruri clare, evidente: resusele, sub orice forma le-am defini (umane, naturale, financiare), reprezinta singura motivatie a agitatiei globale. Stau si ma gandesc la regele Arthur: simbolul definitoriu al intelepciunii druide, vestita masa rotunda, a fost voit ingropat si uitat. In ziua de azi, masa este un dreptunghi lung, la capetele careia stau autorii discordiilor regizate. Iar noi, dezorientati de atata informatie de foarte proasta calitate, ne indreptam, involuand, spre instinctele primare: ura, lacomie, foame, sete. Toate astea dezvolta prostia, aroganta, lipsa bunului simt si al bunelor maniere, hotia, analfabetizarea, necunoasterea… Am uitat de arte, dragoste, frumos, cultura, cercetare, evolutie. Ne-am blocat cu totii in jurul necazurilor. Ne uram vecinii. Ne bucuram de necazul altuia. Cultivam prostia la scara macro. Cum oare se va restabili echilibrul si cand. Va exista armonie?

Si, napadit de asemenea ganduri, ma scutur de ceea ce ma intristeaza si ma indrept catre ceea ce numesc eu elemente ale echilibrului: pasiunile, parghiile de evadare din mizeria cotidiana. Iar unul dintre ele este, bineinteles, cresterea gainuselor Brahma.

Trebuie sa recunosc: am neglijat putin acest blog, si pe voi, dar, am avut ceva solicitari de puiuti si nu cred ca asta intereseaza pe cineva; asa ca, am facut cateva poze cu actuala populatie, pentru delectarea noastra.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ungaria – Spaima “Democratiei”

Dincolo de gargara din presa mainstream legata de “dictatorul” Orban si de bascalia ieftina la adresa Ungariei cum ca aceasta nu prea se “aliniaza” la politicile UE, incet-incet Ungaria isi vede de treaba si merge inainte.

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flutuind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o.

Nu doresc sa comentez situatia politica si economica a Ungariei. Evident ca lucrurile nu sunt roze pentru ca o asa criza nu se rezolva peste noapte, oricat de multe “medicamente” am lua. O gripa crunta are nevoie de timp ca sa se vindece. Diferenta intre noi si unguri este ca in timp ce ei au trecut pe antibiotice noi luam ceai de musetel. Sa ma explic.

Spre deosebire de Romania care s-a imprumutat la FMI pentru a pompa fonduri in sistemul bancar, Ungaria a ales sa le mareasca taxele la bancheri, ba chiar a introdus o mica taxa de 0.1% pe tranzactiile financiare aplicabila doar institutiilor financiare, asa-zisa taxa “Robin Hood” pe care europenii se codesc inca de la inceputul crizei daca sa o bage sau nu si care ar fi rezolvat pana acum problema taierilor si a austeritatii. La trilioanele de tranzactii financiare care au loc zilnic si care stimuleaza speculatiile si maresc volatilitatea, o taxa de 1% nu doar ca ar fi adus niste sume frumusele la buget si ar fi facut inutile mare parte din masurile de austeritate, dar ar fi taiat mai ales din elanul marilor speculatori, “the big 6″, cele 6 mari banci americane care detin peste 80% din piata si care au acces nelimitat la creditare de la Fed la dobanzi aproape de 0%. Cu banii imprumutati de la Fed, bancile pot sa speculeze pe piata forex si sa castige astfel fara stres sume imense [1]. O taxa de 1% ar aduce macar o parte din acest profituri la stat.

Dar nu doar asupra sistemului financiar si-au indreptat atentia ungurii ci si asupra bogatasilor. Astfel, principala directie de taxare spre care s-au indreptat guvernantii ungari au fost sectoarele profitabile: retail-ul, energia si telecomunicatiile. Asadar, in timp ce la noi furnizorii de energie electrica, gaze si marile companii din telecom fac profituri uriase nestingheriti si in timp ce Petrom plateste redevente infime si raporteaza profituri record, medicii fug in strainatate, bugetarii fac foamea iar pensionarii sufera aiurea pentru ca nu au bani de medicamente. E criza, ni se spunem, asta e. Nu si la unguri. Cu toate problemele mari, in ciuda dificultatilor, inca ungurii traiesc mai bine ca noi si taxarea cade mai ales pe umarul celor puternici si celor care au de unde.

Dar cel putin, suferinta ungurilor are un sens. Rezultatele abordarii lor nu vor inceta sa se vada. Deja deficitul este mentinut sub control si balanta externa este nu doar pe un trend crescator dar a ajuns chiar la sume frumusele: 700 milioane euro in luna martie, adica aproape de cat avem noi pe minus. Deci ungurii au vandut in luna martie in afara cu 1,7 miliarde euro mai mult ca noi. Si asta fara “investitii” si fara “ingrasaminte”, adica fara ajutorul FMI-ului si cu toate problemele de creditare pe care le au pe piata externa datorita spaimei pe care o au bancherii fata de atitudinea lui Orban.

Sub acuzele de “nationalizare a bancii nationale” se afla de fapt spaima europenilor ca ungurii incearca sa controleze singuri sistemul bancar asa cum vor si nu BCE-ul, adica oarecum ungurii dau inapoi pe calea cedarii totale a suveranitatii si a predarii bancii nationale in mainile lui Van RomPuy. Imaginati-va ce ar insemna la noi ca Isarescu sa raspunda in fata poporului roman si a alesilor acestora prin vot si nu in fata prietenilor lui de la BCE sau de la CFR sau Bilderberg. Strigator la cer, nu? Auzi ce crima, sa incerci sa nationalizezi banca nationala. Nu vi se pare penibil ca inca banca asta care reglementeaza treburile mai poarta numele de “national” cand de fapt ei dau raportul in alta parte si urmaresc alte scopuri?

Unde ne aflam noi acum, la ce ne-a folosit ajutorul de la FMI, la ce ne-au folosit taierile de salarii si pensii si maririle stupide de TVA care au taiat micul avant economic pe care il dobandisem? Nicaieri. Ne-a crescut rata de indatorare, pierdem astfel si singurul avantaj pe care il aveam, si cand o sa ajungem si noi la 70% indatorare din PIB cat au ungurii, sa vezi atunci taieri si austeritate! O sa mai radem atunci ca prostii de unguri? Ei macar ca nu s-au dus la FMI sa se milogeasca si chiar daca incearca acum, totusi au luat niste masuri economice sanatoase, chiar daca si-au facut o “imagine” proasta in ochii europenilor, insa in cele din urma fundamentele economice vor vobi. Cand Ungaria isi va reveni incet-incet si cand toata europa va alerga in fuga la FMI ca sa o scoata din belea, atunci vom vedea cine sta mai bine si cine a luptat cu adevarat cu criza.

Ce inca mi se pare penibil, cum de toata presa, inclusiv presa de specialitate externa, sunt atat de setati pe cateva canale de propaganda ieftina si intelegere subtire a economiei incat de fiecare data cand apare vreun indicator pozitiv in Ungaria se mira ca prostii si nu isi explica ce se intampla. Iata doar un exemplu recent, nu mai dau exemple din anul trecut cand revenirea economica a Ungariei “a uimit” si pe-atunci pe toata lumea.

Asadar, Bloomberg titreaza recent: “productia industriala a Ungariei a crescut neasteptat in martie“. Vai, ce mirare, ungurii au produs mai multe masini decat ne asteptam!

Una peste alta, o reusita a Ungariei ar fi intr-adevar o lovitura sub centura pentru establishmentul european actual deoarece ar dovedi ca tari mici, fara nici un cuvant de spus la nivel european, fara nici un ajutor de la finantele mondiale, ostracizate si aratate cu degetul de presa, ba chiar trecute pe lista tarilor teroriste [2] au reusit sa iese primele din criza. Iar aceste tari sunt Islanda si Ungaria. Turcia nu se pune ca oricum nu e in UE, ei au iesit din criza doar pentru ca nu au avut povara Comisiei Europene si a troicai care a incercat o lovitura de stat pan-europeana plasand bancherii de la Goldman Sacs la conducerea mai multor guverne aflate “in criza”.

Sursa: Frontpress.ro

Acelasi lucru pot face toate tarile din Europa daca ar fi lasate independente

Problemele cu care se confruntă acum Grecia nu sunt noi, ele au fost rezolvate cu succes de alte naţiuni, cel mai bun exemplu fiind Islanda, însă statul elen nu poate aplica metodele islandeze atât timp cât este în interiorul zonei euro, scrie Wall Street Journal.

La trei ani după colapsul Islandei, fabrica de procesare a peştelui, deţi­nută de islandezul Dadi Palsson, din arhipelagul Vestmannaeyjar, simte efectele revenirii economice surprinzătoare. Palsson a venit la muncă la 4 dimineaţa, pentru că vin 12 tone de cod, pe care muncitorii îl curăţă şi-l împachetează pentru export. Mulţi dintre angajaţi sunt imigranţi polonezi.

În 2008, Islanda a fost prima victimă a crizei financiare care face acum ravagii în zona euro şi ameninţă să devină un dezastru economic. Multe voci spun că Grecia se îndreaptă spre o ieşire cataclismică din zona euro, iar Spania se luptă cu un sistem bancar în pragul colapsului. În schimb, politicienii europeni se ceartă între ei legat de soluţiile pentru criză.

Acum însă Islanda a revenit discret pe creştere.

Şomajul s-a mai redus, iar emigraţia s-a mai calmat.

“Fiecare casă e plină pentru că putem oferi foarte multe locuri de muncă”, spune Palsson, în vârstă de 37 de ani, printre rânduri întregi de lucrători şi echipamente care procesează peştele.

Islanda are un avantaj semnificativ faţă de ţările din zona euro, şi anume, propria monedă, care poate fi devalorizată. Astfel, ea a reuşit să transforme deficitul comercial în surplus şi să îşi înlesnească revenirea economică.

Având în vedere că are propria monedă, bancă naţională, politică monetară, propriul proces de luare a deciziilor şi propriile reguli, Islanda a avut opţiuni de politică la care ţările din zona euro pot doar să viseze. Succesul acestei ţări nordice oferă o lecţie cât se poate de clară asupra elementelor la care renunţă naţiunile când aderă la uniunea monetară. În plus, exemplul Islandei poate fi luat ca o imagine a ceea ce ar putea să facă ţările dacă părăsesc zona euro.

Colapsul

Islanda a avut o cădere brutală în 2008. Sistemul bancar s-a prăbuşit, iar şomajul a explodat. Guvernul a fost dat jos de populaţia furioasă, care a ieşit să protesteze în stradă. Tinerii plecau din ţară. La fel ca în zona euro, Fondul Monetar Internaţional a intervenit cu un pachet de ajutor financiar.

Moneda islandeză şi-a pierdut jumătate din valoare, ceea ce a ajutat exporturile, precum peştele procesat de Palsson, şi a mai redus din importurile scumpe, cum ar fi autoturismele. Slăbirea coroanei islandeze i-a lovit pe cei care aveau împrumuturi ipotecare în valută, dar judecătorii şi politicienii islandezi au organizat un sistem de ajutorare a celor cu astfel de împrumuturi. Bunurile importate au determinat creşterea inflaţiei, iar preţurile la raft au crescut cu 26% din 2008 şi până în prezent.

Acel pachet de finanţare externă a devenit o povară pentru sistemul financiar. Însă spre deosebire de Irlanda, Islanda a lăsat băncile să dea faliment şi i-a lăsat pe creditorii externi să acopere pierderile, protejându-i astfel pe contribuabili.

Revenirea

Ulterior, Islanda a impus un control strict al capitalurilor – exact opusul doctrinei UE de deschidere a graniţelor financiare – ceea ce a înlăturat pericolul unor retrageri masive de capital şi credit precum se văd acum în Grecia, Irlanda şi Portugalia, şi care ameninţă să lovească şi Spania şi Italia.

În loc să se arunce în măsuri de austeritate, precum cele care fac ravagii acum în Grecia, Islanda a amânat austeritatea. Mai mult, autorităţile au majorat iniţial ajutorul social pentru cei mai săraci dintre cetăţeni, care au continuat să cheltuiască şi au mai redus din şocul suferit de economie.

“Strategia generală a funcţionat foarte, foarte bine pentru Islanda, însă nu e vorba de un singur element, ci de felul în care au lucrat elementele împreună”, spune Julie Kozack, care a fost şeful delegaţiei FMI în Islanda până de curând. Nu trebuie uitat însă că Islanda are o populaţie de 320.000 de oameni şi ce s-a implementat aici poate să nu funcţioneze la scară mai mare.

Părăsirea zonei euro ar fi traumatizantă pentru Grecia, chiar dacă ţara ar avea posibilitatea devalorizării monedei. Economia Islandei este mult mai bine axată pe comerţ, în timp ce exporturile elene, în valoare de 52 miliarde euro în 2011, au reprezentat doar 24% din Produsul Intern Brut (PIB). Islandezii au căldură şi electricitate din surse geotermale, pe când grecii îşi importă energia şi ar plăti mult mai mult după devalorizare.

La începutul lunii mai, Islanda a vândut obligaţiuni pe 10 ani, cu o dobândă de 5,875%, atrăgând din piaţă suma totală de 1 miliard de dolari. Dobânda la care s-a împrumutat Islanda nu ar fi disponibilă Greciei, Irlandei sau Portugaliei, presupunând că acestea ar avea acces la pieţele financiare. În martie, Islanda a început să dea înapoi banii FMI, mai devreme decât era stabilit.

Economie mai săracă, dar mai sănătoasă

Situaţia Islandei nu este nici pe departe perfectă. Ţara este mult mai săracă decât era înainte de spargerea bulei creditelor. Oamenii sunt în continuare foarte supăraţi pe clasa politică, pe care o consideră responsabilă de excesele financiare care au dus la criză, dar perspectivele sunt mult mai fericite decât cele ale ţărilor din zona euro care au început să aibă probleme în 2009.

O mare parte din criza datoriilor din zona euro provine din dezechilibrele economice. Grecia şi Portugalia au consumat ani la rând mai mult decât produceau, iar diferenţa o acopereau cu împrumuturi externe. Dezastrul a venit când străinii nu au mai vrut să dea împrumuturi. Spania se confruntă cu o situaţie similară.

“Dezechilibrele de la noi au fost mai grave decât cele din Spania şi Grecia. Am reuşit să le redresăm, relativ repede, după câţiva ani foarte dureroşi”, spune Gylfi Magnusson, profesor universitar şi fost ministru islandez al economiei şi afacerilor în perioada 2009-2010.

E mai greu să corectezi dezechilibrele în interiorul zonei euro. Acolo, politica este una de devalorizare internă, un eufemism pentru sărăcirea populaţiilor. În teorie, scăderile salariale ar ajuta industriile exportatoare să devină mai competitive. În practică, e greu să scazi salariile fără să loveşti economia locală.

În Irlanda, ţara unde măsurile de revenire economică au avut cel mai mare succes, politica de scădere a salariilor a reuşit într-adevăr să sporească exporturile, dar şomajul a crescut, iar consumul local s-a redus. În Islanda, moneda devalorizată îi forţează pe localnici să cumpere mai puţin din străinătate şi mai mult de la producătorii locali.

“Vedem în Grecia şi Europa de Sud cât de dureros este să faci ajustări prin salarii. E mult mai puţin dureros să faci ajustări prin monedă”, spune Tryggvi Thor Herbertsson, membru al partidului conservator din opoziţia islandeză.

Heimaey, insula pescarilor

Acest lucru e evident în Vestmannaeyjar, un avanpost atât de izolat încât orice urmă de activitate este surprinzătoare. Cea mai mare insulă din Vestmannaeyjar, Heimaey, este şi singura ocupată. Populaţia a plecat după o erupţie vulcanică în 1973, şi un sfert din oameni nu s-au mai întors. În anii 2000, când moneda islandeză era puternică, iar bancherii o duceau bine în capitala Reykjavik, viaţa era grea pentru pescarii de pe insulă.

Acum, situaţia s-a inversat. Vapoare pleacă din port de două ori pe săptămână, îndreptându-se către ocean, pline de peşte proaspăt. Se duc cu peşte şi se întorc cu euro şi dolari.

Înainte de colapsul monedei, fabricile de peşte plăteau muncitorii cu echivalentul a 20 de euro pe oră. Acum îi plătesc cu echivalentul a 10 euro pe oră. “Âsta e motorul profitului nostru”, spune Sigurgeir Kristgeirsson, şeful uneia din cele două mari companii de peşte din Vestmannaeyjar. Pe de altă parte, pescarii, care sunt plătiţi în procente din vânzări, pot să câştige chiar şi 60.000 euro pe an. Un căpitan de flotă a câştigat 243.000 euro anul trecut.

Revenirea Islandei, însă, nu este completă, iar progresul văzut de pescării nu atinge şi celelalte segmente. Multe familii sunt împovărate în continuare de ipoteci, în ciuda măsurilor de stergere a acestor datorii. Specialiştii sunt de părere că Islanda trebuie să renunţe acum la controlul strict al capitalului, pentru a permite investitorilor să intre în joc.