Oul – II

Totusi, nu intotdeauna ouale corespund canoanelor obisnuite. Putem intalni si o serie de anomalii curioase.

Exista oua cu coaja moale sau chiar fara coaja calcaroasa. Acestea sunt foarte neapetisant si pot fi folosite doar in amestecuri sau pentru copt. Cauza poate fi o tulburare functionala a glandelor producatoare de calciu sau poate consta intr-o hranire deficitara. Adeseori aceasta tulburare se poate observa la inceputul ouatului.

Mai exista si oua fara galbenus. Pentru aceasta poate fi raspunzatoare o iritatie nervoasa a glandelor peretilor trompelor, ele producand oua limpezi, desi un galbenus nu trece prin oviduct, apare acest stimul.

Apar si oua cu doua galbenusuri, cand exista simultan doi foliculi iar galbenusurile lor aluneca in trompe. Acolo se formeaza doua oua gemene care se invelesc cu acelasi albus.

Ouale impure contin corpuri straine care pot ajunge in trompe prin fecundare sau care pot forma aderente.

Putem observa ouale care au deja in ele un ou gata format. Acest ou in ou apare din cauza tulburarilor fiziologice care fac ca oul gata format sa ramana in trompe si sa se combine cu un altul in trecerea sa prin trompe.

Toate aceste variante sunt curiozitati ale naturii. Sunt periculoase pentru sanatatea pasarilor asa-numitele oua in burta sau oua in straturi. Galbenusul maturizat, in loc sa urmeze calea normala spre expulzare, prin infudibulum (trompa sau pavilion) se fixeaza in abdomen unde, dupa un timp, intra in putrefactie. Daca se aduna mai multe galbenusuri in abdomen (oua in straturi), aceasta situatie duce la o chinuitoare moarte a gainii. Cauza acestei anomalii este, de cele mai multe ori, slabirea trompei. Motivele pot fi foarte diferite, astfel incat pentru crescatorii neexperimentati este mai bine sa scoata rapid din circulatie aceste pasari decat sa incerce terapii.

In cazul acestor malformatii ale oului, poate aparea ouatul de necesitate, determinat de ouale prea mari, deformate sau asezate transversal. Alte cauze pot fi: un aparat ouator slabit sau inflamat. Mai ales cand se depune primul ou, adesea acest act este dificil pentru gaina.

Aceasta situatie se poate recunoaste prin incercarile gainii de a se debarasa de ou: se freaca de marginile custii, exercita presiuni asupra abdomenului etc.

Se va incerca scoaterea oului – dupa vechea regula conform careia gaina se va tine cu partea dorsala la abur cu musetel si se va incerca expulzarea oului prin masare si alte manevre usoare. Si ungerea cu ulei vegetal poate ajuta mult. Ca ultim mijloc ramane, totusi, spargerea oului in oviduct, cu o penseta sau alt instrument. Trebuie sa avem multa grija sa nu lezam oviductul. Asemenea manevre pot fi foarte chinuitoare pentru gaina, asa ca e de preferat sa apelam la medic.

Si inca o curiozitate: in timp ce la mamifere exista doua ovare, pasarile au numai unul complet format in partea stanga. Atrofierea organului drept se explica prin faptul ca in anumite situatii, daca s-ar forma doua oua, acestea s-ar ciocni unul de altul si s-ar sparge. Astfel, mama natura a stiut, inca o data, sa aranjeze cel mai bine lucrurile.

Aspectul unui ou este alcatuit din gradul de curatenie, forma si compozitia cojii. Un ou curat este mai apetisant decat unul murdar sau patat cu excremente. Fireste, se poate constata ca se pot face anumite sarlatanii, ouale murdare fiind denumite ecologice, vrand sa se demonstreze ca provin dintr-o sursa naturala. Chiar si ouale din crescatoriile unde gainile ies la pasunat ar trebui sa aiba un aspect curat, semn ca crescatorul respecta regulile de igiena.

Gradul de prospetime al unui ou este o caracteristica foarte apreciata de utilizatori. Prospetimea oului este o garantie a gustului bun si a starii de sanatate a pasarii. Ouale pot fi pastrate un timp in conditii corespunzatoare fara schimbari importante de calitate.

Cea mai simpla metoda de a testa gradul de prospetime al oului este urmatoarea: punem oul intr-o oala plina cu apa cu sare. Daca se lasa la fund, inseamna ca este ouat doar de cateva zile, daca sta oblic cu partea tesita in sus oul are 2-3 saptamani. Ouale mai vechi plutesc.

Sau, atunci cand spargem ouale pentru omleta, galbenusul oului proaspat sta fix in mijlocul albusului, care este foarte limpede si dens. Cand oul are o saptamana, galbenusul se deplaseaza spre marginea albusului, care este mai flasc. La o vechime mai mare de doua saptamani, albusul are o consistenta apoasa. Cele peste 3 saptamani au un aspect tulbure, amestecat si dubios.

In ceea ce priveste culoarea, avem in vedere culoarea cojii si culoarea galbenusului.

Culoarea cojii nu poate fi un criteriu serios pentru judecarea calitatii nutritive a oului, totusi sunt preferate ouale cu coaja maronie deoarece consumatorul le considera mai „ecologice”, lucru fals, deoarece, nuanta cojii oului depinde de rasa gainii. Ouale de Brahma sunt maronii.

Culoarea galbenusului, in schimb, este data de carotinoidele continute de anumite plante, dar si de valoarea nutritiva a hranei. Interesant este faptul ca oul poate fi colorat in orice culoare, cu ajutorul colorantilor, datorita, in primul rand, cojii poroase ce absoarbe mediat acesti coloranti. Asa ca, nu va lasati inselati de aceste aspecte.